Lucaciu Aurel

FOBIA SPECIFICĂ

Ce este fobia specifică?

• Fobia specifică este frica resimţită la confruntarea cu un obiect, animal sau situaţie particulară/specifică. Teama este suficient de mare ca să doriţi să evitaţi situaţia; în cazul în care nu puteţi evita situaţia, o înduraţi cu un disconfort semnificativ. Fricile şi fobiile sunt fenomene foarte frecvente. Într o evaluare recentă, peste 60% dintre persoanele studiate au menţionat că le este frică de o situaţie sau obiect. Obiectele/situaţiile care provoacă cel mai frecvent temeri sunt: insectele, şoarecii, şerpii, liliecii, înălţimile, apa, transportul în public, furtunile, spaţiile închise, tunelurile şi podurile.
• Multe persoane au relatat că le este teamă de mai multe lucruri pe care le şi evită. De fapt, peste 11% dintre cazuri au putut fi diagnosticate cu fobie specifică. Adică fricile acestor persoane sunt persistente şi asociate cu niveluri ridicate de anxietate; evită sau doresc să evite anumite situaţii; sunt conştiente de faptul că fricile lor sunt excesive şi ireale; şi fricile lor induc niveluri ridicate de distres şi disfuncţii în viaţa zilnică.

Care sunt cauzele fobiei specifice?

• Fobia specifică poate avea mai multe cauze. Psihologii fac o distincţie clară între modul în care aţi achiziţionat frica şi motivele pentru care frica persistă le a lungul anilor. Unele teorii sugerează că fiinţele umane dezvoltă fobii legate de anumite obiecte, animale sau situaţii care, în timpuri străvechi, au fost primejdioase. De exemplu, insectele, şoarecii, şerpii, alte animale, înălţimile, străinii, podurile şi apa puteau fi periculoase pentru strămoşii noştri. În sălbăticie, aceste frici erau foarte utile şi aveau valoare adaptativă ridicată.
• Persoanele echipate cu asemenea frici erau mai bine pregătite să evite contaminarea, înţepăturile otrăvitoare, căderile de pe stânci sau poduri, să fie ucise sau să se înece. Însă, în lumea modernă de astăzi, aceste frici nu mai au sensul şi valoarea de odinioară. O a doua explicaţie pentru dezvoltarea fobiei se referă la procesele de învăţare – fie aţi asociat o experienţă neplăcută cu un obiect/situaţie de care vă era teamă (de exemplu, poate că aţi fost muşcat de un câine şi aţi dezvoltat fobie de câini) sau aţi observat o altă persoană căreia îi era frică şi, prin învăţare, aţi preluat şi dumneavoastră frica (de exemplu, unui membru al familiei dumneavoastră îi este frică să călătorească cu avionul şi aţi învăţat să vă fie şi dumneavoastră frică). Un al treilea motiv pentru dezvoltarea fobiei pot fi distorsiunile cognitive. De exemplu, unele fobii se pot baza pe informaţii incorecte, o tendinţă de a prezice rezultatele/rezolvările cele mai negative, tendinţa de a nu folosi dovezile prin care se poate ataca fobia ori convingerea că nu puteţi tolera/suporta anxietatea.
• Odată achiziţionate, teama sau fobia sunt menţinute printr o serie de mecanisme, dintre care cel mai important este tocmai evitarea situaţiei de care vă este teamă. De exemplu, dacă vă este teamă de zborul cu avionul, vă liniştiţi de fiecare dată când decideţi să călătoriţi cu altceva. Cu toate ocaziile în care evitaţi să zburaţi cu avionul observaţi că „prin evitare scade nivelul de anxietate”, învăţând astfel să evitaţi situaţiile de care vă temeţi. Acest lucru seamănă cu situaţia în care o persoană consumă alcool de fiecare dată când îi este teamă – cu timpul ajunge să consume din ce în ce mai mult, ca să îşi reducă chiar şi temporar anxietatea. Dar, evitând mereu situaţia de care vă temeţi, nu aveţi şansa să vă daţi seama dacă puteţi face faţă acestei situaţii.
• O altă modalitate prin care se menţine frica este angajarea în „comportamente de siguranţă”. Acestea sunt lucruri pe care le spuneţi sau le faceţi ca să vă protejaţi. De exemplu, într un ascensor, vă puteţi retrage la margine sau, în avion, puteţi rămâne nemişcat tot timpul zborului. De asemenea, este posibil să repetaţi rugăciuni sau să cereţi permanent asigurări de la ceilalţi în situaţiile în care vă este teamă. Astfel, puteţi ajunge în situaţia în care să credeţi că aceste comportamente de siguranţă sunt necesare ca să reuşiţi să faceţi faţă situaţiei.

( “Fişa de lucru 2.4. Informaţii despre fobia specifică – Fişă pentru pacient Din Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate, de Robert L. Leahy şi Stephen J. Holland”)